„Dacă tot ce îmi dădeau să-mi pun era o clapă la fund”: actorul mumiei Brendan Fraser nu are interes să slăbească nebunește și să fie rupt la 54 de ani
În ceea ce a fost unanim numit epoca lui Mumia Învierea actorului, alias Brenașterea, Brendan Fraser a aruncat titlurile în stânga și în dreapta și a topit oamenii în bazine de lacrimi fericite de la recenta sa ascensiune în ochiul public. Ca cel mai recent film al său, Balena îi câștigă lui Fraser mult așteptata și prima nominalizare la Premiul Oscar, vedeta a rămas fără cuvinte și grațioasă în acceptarea sa și, mai presus de toate, umil până la o vină.
Cu fiecare apariție, adorația publicului față de actor devine mai puternică ca niciodată, pe măsură ce nominalizatul la Oscar continuă să doboare recorduri și să livreze declarații înrădăcinate în autenticitate.
Vrăjmășia lui Brendan Fraser împotriva fizicii masculine de la Hollywood
a lui Darren Aronofsky Balena este exact ceea ce un film cu Aronofsky ne putem aștepta să fie – uimitor și incredibil în greutatea sa emoțională. Dar de data aceasta, regizorul dă o lovitură care face mai mult decât să-ți stingă respirația. Îl readuce pe Brendan Fraser în față și în centru, departe de marginea unde actorul a locuit prea mult timp și îi redă locul în industrie.
Pe măsură ce Hollywood-ul devine și mai îndrăgostit de frumusețea conținută în inima bărbatului, Fraser continuă să fascineze oamenii cu compasiunea sa autentică. Într-un interviu acordat The Telegraph, vorbind despre rolurile sale din prima jumătate a carierei sale, actorul atrage atenția asupra standardelor nerealiste așteptate de la un actor principal în ceea ce privește fizicul său:
„Era logic că trebuia să arăt așa, dacă tot ce îmi dădeau să-mi pun era o clapă la cap [o referire la George în junglă]. Adică, acum sunt mai în vârstă; Nu arăt așa cum arătam în acele zile și nu vreau neapărat. Dar am făcut pace cu cine sunt acum. Și mă bucur că munca pe care o pot face se bazează pe o realitate emoțională care nu este propria mea viață, dar este una cu care mă pot identifica puternic.”
Citește și: De ce acuzațiile de „Fatphobie” și criticile lui Brendan Fraser pentru Balena sunt proști și iraționali
Balena îl înfățișează pe Brendan Fraser ca pe un homosexual extrem de obez, care se luptă să se împace cu fiica lui înstrăinată. Filmul, la debut, a devenit subiect de critici în masă cu referiri la fatphobia pe care actorul s-a grăbit să o comenteze și să o închidă. Acum se pare că Fraser a devenit din neatenție un purtător de cuvânt împotriva standardelor corporale nerealiste stabilite de reprezentările pe ecran, care au ca rezultat dismorfie corporală și probleme de imagine corporală în rândul demografiei tinere impresionabile a publicului.
Brendan Fraser își revendică din nou coroana pierdută de mult
Anii 1990 au fost conduși de o mână de bărbați care au stat în avangarda cinematografiei, dar niciunul mai mult decât liderul cu părul auriu și ochi albaștri de la Hollywood: Brendan Fraser. El a fost favoritul oamenilor, prima alegere a industriei, generatorul de bani și mâna definitivă. Și apoi a dispărut. Timp de douăzeci de ani, Fraser a devenit o reminiscență a unui licurici pâlpâit – văzut pentru moment pe ecran și dispărut din nou la fel de imediat cum ar apărea.
Nu de data asta, însă. Actorul se ridică după o luptă temeinică împotriva depresiei clinice și a oriei lui cuantificabile față de unii dintre partizanii din industrie și intră în lumina reflectoarelor, orbindu-i pe toți cu prezența sa simplă, un zâmbet nonșalant și un fluturat al mâinilor. Chiar dacă revenirea neîncrezătoare poate fi acordată eforturilor notabile ale lui Darren Aronofsky, în cea mai mare parte, Brendan Fraser a fost cel care a găsit în sine să se ridice din nou, să vorbească despre luptele sale și să se ridice deasupra lor într-o demonstrație de forță și imputernicire. Reluarea controlului asupra narațiunii tocmai a primit o definiție complet nouă.
Sursă: Telegraful
