Șamanismul

Șamanismul este una dintre cele mai vechi forme de spiritualitate și a fost practicată încă din zorii timpurilor. Această tradiție spirituală își are originea în Siberia, dar s-a răspândit rapid în întreaga lume.

Șamanismul a avut ceva de renaștere în ultimele decenii, deoarece se potrivește perfect cu marile mișcări de întoarcere la natură care au măturat planeta. Dar departe de a fi un simplu moft, șamanismul este o cale autentică de dezvoltare personală. Vă permite să vă conectați la univers și forțele naturii pentru a vă îmbunătăți existența.

Șamanismul poate fi văzut atât ca o tradiție spirituală, cât și ca o metodă terapeutică. Reprezentantul său, Șamanul, acționează ca intermediar între puterile Naturii, cele care lucrează în univers și aici pe Pământ. Un șaman este capabil să vă vindece corpul, mintea și sufletul.

Este Șamanismul cea mai veche religie?

Nu există nicio îndoială că originile acestei căi spirituale datează din timpuri imemoriale. Probabil a început în Siberia din două motive principale, unul fiind etimologia termenului de șamanism, celălalt referindu-se la practicile șamanice.

Cuvântul Șamanism are rădăcini siberiene și provine de la Evenki, limba vorbită de popoarele tungusice, unul dintre multele popoare care au locuit Siberia de milenii. Cuvântul saman înseamnă cel care dansează și sare sus. Și șamanii se mișcă foarte mult în timpul ceremoniilor de meditație care leagă omul de forțele naturii.

Siberienii: primii imigranți

O a doua dovadă a originii siberiene a șamanismului vine din faptul că majoritatea practicilor șamaniste din lume seamănă cu riturile îndeplinite de șamanii din Siberia. Ceremoniile sale, instrumentele magice și îmbrăcămintea rituală sunt toate folosite de filozofiile naturale care se bazează pe șamanism.

Acest lucru se explică cu ușurință prin faptul că Șamanismul s-a răspândit rapid din Siberia în alte părți ale lumii, inclusiv în Asia, Europa, Africa și chiar și până în America.

Potrivit mai multor ipoteze, indienii americani veneau din Asia, în principal din Siberia. Și este adevărat că amerindienii au trăsături care sunt identice cu cele ale anumitor populații asiatice, în special siberienii.

Popoarele siberiene trebuie să se confrunte în mod constant cu cele mai riguroase condiții climatice din lume. Temperatura poate scădea până la – 50 ° C, rezultând o raritate a resurselor alimentare. Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că ele fac parte din cercetările privind temperaturile și condițiile care se întorc de mult, într-o perioadă în care viața în Siberia era mai clemente.

Au existat o oportunitate suficientă pentru ei să vină în America, cândva între 12.000 și 30.000 de ani în urmă, când strâmtoarea Bering, un braț de mare între Alaska și America, a fost înghețată. Ar fi putut trece cu ușurință pe cei 92 de kilometri de gheață care separă cele două continente, purtând cu ei bunurile și tradiția lor spirituală de șamanism.

Ce este practica șamanismului?

Teoria siberiană devine mai plauzibilă atunci când vezi asemănările dintre șamanismul siberian și celelalte forme ale sale. Șamanismul se bazează în esență pe medierea efectuată de șamani între lumea noastră și alte tărâmuri: cele ale spiritelor, naturii, animalelor și legumelor și ale morților.

Șamanul este jucătorul central pe această cale spirituală, persoana prin care trebuie să treci pentru a stabili contactul cu alte universuri vizibile sau invizibile care te înconjoară deoarece el este cel care știe să comunice cu ele.

Un Șaman este un ghid spiritual, un consilier, un profet, un vindecător și un om de medicină. Asta presupune o viziune holistică asupra lumii, un concept în care nu există granițe între diferitele aspecte ale vieții umane: spiritualitate , medicină, psihologie, religie, divinație...

Șamanii au fost, fără îndoială, primele mijloace folosite de oameni pentru a contacta forțele naturii care erau mai puternice decât ei și cărora le-au acordat o origine mai înaltă și puteri nelimitate.

Numeroasele manifestări ale naturii (ploaie, căldură, frig, soare etc.) și catastrofele climatice și umane care au avut loc (secetă, foamete, furtuni, boală, moarte...) au fost considerate a fi semne care indică existența și mânia celor mai înalte. forte. Oamenii trebuiau să liniștească aceste puteri naturale și să ceară protecție și ajutor. Ei nu au vrut ca forțele să se enerveze, ci le-au cerut protecție, ajutor și favoruri în toate domeniile, folosind ritualuri efectuate de un șaman. Astfel de ceremonii șamanice asigurau că vânătoarea va merge bine, iar strângerea plantelor, singurele resurse alimentare disponibile popoarelor care trăiesc în condiții atât de dure, înghețate, în care pământul era imposibil de cultivat, ar fi de bun augur.

Ritualurile erau folosite pentru a mulțumi animalelor sacrificate pentru carnea lor, pentru a hrăni tribul și a binecuvânta expedițiile lungi pe care aceste popoare nomade le-au întreprins în mod regulat.

În șamanism, omul nu este considerat superior naturii, ci doar unul dintre elementele acesteia. În tradițiile șamanice, oamenii nu au drepturi asupra Pământului, care este considerat a fi sacru deoarece oferă tot ce avem nevoie pentru a trăi, a ne hrăni, a ne îmbrăca și a ne adăposti și așa mai departe.

Ce poate face un șaman?

Șamanii sunt consultați în multe circumstanțe: găsirea de soluții la problemele de zi cu zi, îmbogățirea, vindecarea, contactarea celor dispăruți, atragerea favorurilor de la forțele naturii etc.

Odată ce o persoană și-a dezvăluit problema, un șaman va intra, în general, în transă, efectuând o ceremonie specială. Apoi, folosind diferite practici, instrumente magice și incantații, Șamanul, în starea sa superioară de conștiință, călătorește în alte lumi.

Odată ajuns acolo, el cere forțelor naturale pe care le-a contactat (spirite superioare, morți, animale sau plante) sfatul care se potrivește cel mai bine cu problema în cauză. Când se întoarce din starea de transă, el aplică recomandările din lumile superioare.

În contextul Șamanismului, Șamanul ocupă un loc esențial, dacă nu chiar cel mai important, în societățile care trăiesc în armonie cu Natura, care este considerată a fi o ființă vie care trebuie respectată.

Șamanul este de fapt singurul care poate contacta forțele Naturii. El posedă un dar care trebuie dezvoltat prin contactul cu un alt Șaman cu experiență, care devine maestrul său spiritual. Un Șaman ucenic trebuie să treacă printr-o perioadă lungă și dificilă de inițiere, atât mental, fizic, cât și spiritual. El nu trebuie doar să ajungă la sfârșitul limitelor sale, ci să le depășească pentru a-și dezvolta complet puterile și să fie capabil să călătorească în lumile superioare pentru a contacta spiritele.

Cum se vindecă șamanii?

Sub privirea atentă a maestrului său spiritual, el învață cum să intre într-o stare de transă pentru a contacta spiritele, acele entități superioare ale naturii, animalele, plantele și mineralele, precum și cele care au murit deja.

Apoi este antrenat să se vindece învățând să recunoască ierburile medicinale, să inventeze remedii naturale și să asimileze proprietățile medicinale ale plantelor și mineralelor.

Când o persoană bolnavă vine să-l vadă, el îndeplinește un ritual în care intră în transă și călătorește în alte lumi. Acolo le cere forțelor naturale pe care le contactează (spiritele superioare, morții, animalele sau plantele) cele mai bune remedii de folosit.

Când se întoarce din transă, pregătește și administrează remediile naturiste pe care le-a adus înapoi cu el din diferitele dimensiuni spirituale pe care le-a vizitat.

În esență, un șaman este un maestru spiritual

Fiind un intermediar între această lume și spiritele superioare, un șaman este capabil să călătorească în universuri paralele pentru a le întâlni. De asemenea, se poate proiecta în trecut sau viitor pentru a stabili divinația psihică și/sau a prezice ce se va întâmpla. De asemenea, este capabil să răspundă clar la întrebările puse de oameni, care apoi își aplică sfaturile și remediile aduse înapoi din marele dincolo.

Răspunsurile sale pot fi enigmatice și trebuie descifrate de cei care îl consultă, pentru a le înțelege semnificația, ceea ce poate fi necesar pentru evoluția lor spirituală și pentru a obține o mai bună înțelegere a lumii din jurul lor.

Dincolo de abilitățile sale de a vindeca și de a prezice viitorul, un șaman este, înainte de toate, un maestru spiritual care îi ajută pe oameni să-și găsească adevărata cale în viață și să evolueze spiritual. Pentru a face acest lucru, el oferă sfaturi prețioase adaptate situației lor personale, inclusiv cele mai bune practici și meditații, rugăciuni și protecții pentru a-i ajuta pe drumul ales în viață.

El le arată cum să fie independenți, să contacteze și să exploateze ajutorul pe care îl pot aduce forțele naturii și cele mai bune modalități de a conserva natura. Astfel, oamenii știu până la ce punct pot exploata resursele naturale, doar atunci când este necesar bineînțeles, în funcție de nevoile lor. Nici mai mult nici mai puțin. Natura nu trebuie să fie jefuită sau poluată.

Oamenii știau câte animale trebuiau să omoare pentru a-și hrăni familiile și tribul. Ei au oferit un omagiu animalelor după ce au fost uciși și au adunat doar suficiente fructe și fructe de pădure pentru a le satisface nevoile.

Focul Sacru al Șamanului

Focul a jucat un rol major în viața și tradiția șamanică. Focul era elementul natural care acționa ca intermediar între cei puțini privilegiați și spirite. Șamanii erau numiți și Maeștrii Focului și știau să-l folosească perfect în timpul ceremoniilor lor, ca o modalitate de a conecta oamenii și spiritele.

Pe lângă rolul său de releu cu lumea spirituală, focul purifică și el.

Focul este astfel o modalitate pentru șamani de a se conecta la creatorul universului, adesea numit Marele Spirit, în special în multe tradiții amerindiene. Focul este o modalitate de a atrage Marele Spirit și de a comunica cu el. Focul este, de asemenea, mesagerul oamenilor, care transmite cererile și cererile lor către lumile superioare. În filosofia șamanică focul este, ca toate elementele naturii, o ființă sacră vie.

Focul a reunit oamenii pe măsură ce triburile s-au adunat în jurul unui punct central de flacără unde erau luate toate deciziile importante, iar oamenii s-au împărtășit în rugăciune.

Focul este, de asemenea, un simbol al transformării materiei și al renașterii. Când un Șaman, sau oricine care practică Șamanismul, se roagă în fața unui incendiu, gândurile sale negative sunt consumate și înlocuite cu gânduri pozitive, constructive.

Transformarea, numită și transmutare sacră, permite reînnoirea materiei. și o nouă stare de conștiință care va renaște din cenușa lăsată în urmă, într-un mod care are o legătură directă și simbolică cu Omenirea.

La fel ca Phoenixul care renaște din cenușa ei în tradițiile grecești, egiptene și asiriene, în șamanism omul renaște prin contactul cu focul sacru, abandonând vechile sale credințe și adoptând altele noi, mai adaptate la îmbunătățirea condițiilor de viață.

Focul este cel mai bun mod de a purifica, curăța și dezinfecta. Poate fi folosit în locații malefice pline de vibrațiile negative ale sufletelor tulburate.

Un bărbat se roagă înaintea focului pentru a se purifica de boală și/sau acțiunile sale rele, pentru a schimba și modifica ceea ce nu funcționează în viața lui și pentru a începe cu piciorul bun.

Sfaturi pentru Firewalking

Una dintre cele mai importante și impresionante ceremonii efectuate de șamani este celebra mers pe cărbuni încinși. Ea a devenit larg răspândită în vest de ani de zile, ca o modalitate de a demonstra curajul suprem.

Șamanii folosesc mersul pe foc ca un ritual, o modalitate de a contacta spiritele și de a se purifica. Este, de asemenea, un declanșator pentru o transă extatică mistică de unire cu forțele naturale superioare.

Focul este folosit pentru a iniția discipolii șamanismului în tehnicile sale. Mersul pe cărbuni încinși este de fapt un pas important în orice inițiere șamanică.

Evident, ceremonia poate părea dificilă la prima vedere, rezervată unor oameni excepționali. Asta este atât adevărat, cât și fals. Nu te plimbi peste cărbuni încinși doar așa. Ar trebui să se întâmple într-un anumit moment al inițierii unui discipol, când el sau ea este pregătit.

Mersul pe foc necesită depășirea unui număr de concepte referitoare la foc, mai ales în Occident unde focul este văzut cu suspiciune, nu ca un element purificator, ci ca unul distructiv. Această imagine negativă este implantată în subconștientul nostru încă din copilărie și este adesea greu de scăpat. Este obstacolul principal în calea mersului pe foc.

Odată ce o persoană a reușit să ștergă conceptul negativ din minte și consideră focul ca un element natural și binevoitor, devine mult mai ușor să treci peste un pat de cărbuni încinși.

Când mintea nu vede focul doar ca pe un element distructiv, face corpul mult mai puțin sensibil la durerea cu care este asociat focul. De asemenea, un inițiat nu trebuie să vadă mersul pe foc ca pe o modalitate de a impresiona prietenii sau de a-și dovedi curajul, ci ca o etapă a inițierii sale șamanice.

Oamenii care decid să meargă pe foc ar trebui să o facă pentru a se regenera, pentru a se purifica de impuritățile psihice și pentru a-și ridica nivelul de conștiință, astfel încât să poată comunica cu Marele Spirit și cu lumile superioare.

Mersul pe foc te ajută să te cunoști mai bine, să descoperi abilități pe care nu știai că le ai și să-ți trezești puterea interioară prin creșterea forței tale vitale. Dacă reușiți să atingeți acel nivel de conștiință, nu numai că veți plimba pe un pat de cărbuni încinși fără a simți nicio durere, ci veți fi și înzestrați cu adevărate beneficii spirituale.

Concluzie: Șamanismul sau practica ecologiei spirituale

Șamanismul este o cale spirituală care este deschisă către lumile vizibile și invizibile care ne înconjoară.

Șamanismul vă permite să aveți o viziune tradițională asupra lumii, dar și una uimitor de modernă a vieții și ecologiei. Nu consideră că Omul este proprietarul Pământului, ci îl vede pe Omul doar ca un element dintre multele din univers. Planeta noastră este considerată sacră și tot ce putem face nu este să schimbăm planeta, ci să ne schimbăm propriile atitudini.

Datorită șamanismului, omenirea își poate ridica conștiința și poate comunica cu Natura. El nu este un prădător al pământului, ci slujitorul lui, luptă mereu spre armonie.