Alchimie și creativitate
Ceea ce este cunoscut sub numele de Marea Operă în Alchimie este reprezentat ca procesul de transmutare a plumbului în aur. Alchimistul s-a străduit la alambicurile sale, supravegheând cu măiestrie transformarea plumbului în cositor, a staniului în fier, a fierului în cupru, a cuprului în argint și a argintului în aur. Documentația Alchimiștilor cu privire la aceste etape de transformare este extrem de complexă și misterioasă și este evident că, orice ar fi fost adevărat, acest proces al Marii Opere a fost privit cu maximă gravitate și respect.
Provocarea fundamentală pe care și-a asumat-o un alchimist în această sarcină este aceea de a transforma o substanță de valoare mică sau deloc într-una dintre cele mai înalte valori. Într-adevăr, în unele cazuri, Alchimistul nici măcar nu a folosit plumbul ca materie primară, ci a început cu un material de bază putred, cum ar fi excrementele sau carnea putrezită! Sarcina a fost să extragă, să purifice distila ceea ce este divin din substanța inițială și să ardă tot ceea ce îi dilua perfecțiunea, fără a-l dăuna în vreun fel.
Nu aurul comun
Există anumite motive să credem că alchimiștii au efectuat într-adevăr experimente chimice reale de acest fel, pentru că știința modernă își are într-adevăr rădăcinile în operațiunile acestor pionieri. Cu toate acestea, mulți au afirmat că adevărata valoare a scrierii alchimice despre Marea Operă nu constă în contribuția sa la știință, ci în contribuția sa la spiritualitate.
Psihanalistul Carl Jung nu credea că alchimiștii înregistrau evoluția substanțelor transformatoare în pahare și alambic, deoarece adesea scriau în mod explicit: Al nostru nu esteuzualaur. Aceasta înseamnă că valoarea produsului lor nu a putut fi măsurată în termeni pământeni.
Jung a presupus atunci că aspirațiile lor nu erau materiale și că moneda lor oferă valoare spirituală sau de altă lume, mai degrabă decât financiară. Concluzia lui Jung a fost că alchimiștii scriau — cu bună știință sau fără să știe — despre etapele transformării care au loc în psihic și în câmpul energetic uman. Mai simplu spus, scriau despre procesul desublimare.
Sublimarea — adică săsublimceva— este un proces psihologic de elevare. A sublima înseamnă a ridica sau a exalta energia psihică la un nivel superior de conștiință. Facem asta tot timpul cu instinctele noastre carnale, emoțiile puternice sau impulsurile primitive.
Frica, agresivitatea și durerea sunt adesea sublimate în energie concentrată sau impuls, pe măsură ce transformăm aceste emoții puternice în combustibilul care ne propulsează către ceea ce ne dorim. Resentimentul, atunci când nu îi permitem să-și facă drumul, poate fi sublimat în compasiune, unde energia se poate descărca într-un plan superior.
Abținerea de la mâncare este o tehnică străveche de sublimare, deoarece încărcătura psihică generată din reprimarea apetitului este în cele din urmă transmutată, inducând o stare de conștiință crescută.
Acest proces de sublimare este reprezentat în vechile învățături hinduse ale Kundalini yoga. Un șarpe încolăcit – puterea vitală primordială – rezidă în chakrele inferioare. Scopul acestei yoga este de a ridica această putere de la centrele energetice inferioare, mai primitive și carnale la cele spirituale superioare.
În acest fel, în mod ideal, suntem eliberați din robia poftei, a apetitului și a atașamentului față de plăcerile lumești în eliberarea extazului și înțelepciunii spirituale. Cu toate acestea, un șarpe este un prădător puternic, iar dezlănțuirea acestei puteri poate fi extraordinar de periculoasă și distructivă dacă nu este manipulată corespunzător.
Orice proces artistic sau creativ este fundamental alchimic, deoarece este sublimarea experienței obișnuite într-o formare perfectă a Frumuseții. Thematerii primeîn acest caz este emoția obișnuită, mondenă a artistului. Această materie primă nu are, desigur, nicio valoare pentru nimeni, deoarece nu este nimic lăsat pentru sine. Cu toate acestea, în mâinile artistului alchimic, emoțiile individului pot fi exaltate și sublimate într-o operă de artă care vorbește în numele întregii umanități și poate chiar schimba cursul istoriei.
O carte, o pictură, un cântec sau un film are puterea de a sculpta traiectoria civilizației umane într-un mod pe care nici un discurs politic nu îl poate aproxima niciodată, pentru că arta vorbește direct inimii în limbajul spiritului. Așa este puterea artei încât – chiar și într-o perioadă de timp în care foarte puțină atenție este acordată public importanței frumuseții – cele mai scumpe mărfuri de vânzare sunt picturile și statuile celor mai îndrăgiți artiști ai noștri și cele mai scumpe locuri pentru vii sunt cei cu cea mai maiestuoasa arhitectura si cele mai mari atractii culturale.
Chiar și Capela Sixtină, totuși, este construită din conducerea fără valoare a emoției prozaice a unui om obișnuit.
Alchimiștii au rupt procesul de transformare în șapte etape. Aceste șapte etape își au corolarul în procesul artistic.
1. Calcinarea
În timpul calcinării,materii primeeste dat foc și redus în cenuşă. Acesta este un proces de purificare, în care compușii impuri sunt eliminați. Această etapă reprezintă experiența din lumea reală care a inspirat o piesă de artă. Artistul a fost incendiat, iar experiența din lumea reală a distrus concepția greșită, amăgirea sau fantezia. Această încercare prin foc oferă grăunte de nisip care poate fi transformată într-o perlă a înțelepciunii.
2. Dizolvarea
În a doua etapă, Alchimistul scufundă cenușa în apă pentru a fi dizolvată. Aceasta reprezintă o renunțare a voinței conștiente în munca creativă. În această etapă, ne lăsăm inspirația să meargă acolo unde dorește, chiar dacă nu înțelegem cum ar putea funcționa sau ce ar putea însemna. Așa cum apa este fluidă și lipsită de formă, în această etapă artistul nu își face griji cu privire la limite sau limite. Nu trebuie să aibă sens; trebuie doar să ne atragă înăuntru.
3. Separarea
Aceasta este o etapă de cernere și filtrare. În timpul Separării, Alchimistul și artistul izolează ceea ce este demn de a fi salvat și renunță la ceea ce este inutilizabil.
4. Conjuncție
În această etapă, Alchimistul a reușit să creeze primul compus organic, adică elementele disparate adunate într-un singur întreg. În procesul artistic, aceasta poate manifesta prima schiță a piesei, sau cel puțin prima dată când se întrezărește un sentiment de holism. Nu mai este o culoare aleatoare, ci o pictură a ceva. Nu mai este un zgomot haotic, pentru că vine ceva ca o melodie coerentă.
5. Fermentarea
Această etapă aduce o creștere a potenței prin putrezire sau descompunere. Așa cum alcoolul își câștigă potența printr-un fel de putrefacție, tot așa o operă de artă este înălțată prin fermentare. În această etapă, artistul se coace și concentrează piesa lăsând să moară părți din lucrare. Uneori trebuie să lăsați părțile preferate pe podeaua salii de tăiere pentru ca lucrarea să-și găsească integralitatea; sau, după cum a spus marele scriitor, William Faulkner, trebuie să fii capabil să-ți omori dragii.
6. Distilarea
În această etapă, substanța a fost fiartă în mod repetat, iar condensarea ei a fost colectată. Produsul suprem este o esență foarte concentrată. Aici artistul rafinează și purifică piesa, care este în mare parte completă, cu excepția detaliilor minuscule. Aceasta este etapa desăvârșirii micilor înfloriri care fac o lucrare de o frumusețe excepțională.
7. Coagularea
Coagularea – reunirea – este etapa finală a Marii Opere Alchimice și finalizarea creației. Aici asistăm la minunea sublimării, căci impulsul nostru original este în același timp perceptibil și total de nerecunoscut în comoara alchimică care strălucește în fața noastră.
