Repornirea biroului: de ce o remake condusă de femei a sit-com-ului preferat din America ratează complet ideea
Ceea ce face ca Biroul cu adevărat minunat? În esență, spectacolul urmărește viețile banale repetitive și existența banală a angajaților de birou într-un oraș care nu le oferă nicio ieșire și nicio dramă. Personajele, aproape într-un mod mecanic, continuă să-și repete treburile zilnice, aproape din greșeală, pentru a-și încasa salariile lunare și a retrăi aceeași rutină iar și iar.
Dar oricât de distopic sună, Biroul reflectă adevărul unei societăți corporative – una care permite oamenilor să-și câștige existența și să le împrumute un minim de securitate socială. Iar dincolo de conștientizarea aproape-meta între rândurile spectacolului, nu este vorba de prostiile nesfârșite, de excesele exagerate, de subploturile romantice sau chiar de obstinația de putere a lui Dwight Schrute de a obține totul. corect care îl face să iasă în evidență.
Cu riscul de a suna repetitiv, ce face Biroul cu adevărat minunată este prezența fără scuze a unui șef masculin extrem de exagerat într-un spectacol care se învârte în jurul faptului de a face spectatorii cât mai incomozi posibil. Un serial conștient din punct de vedere socio-politic care folosește o distribuție exclusiv feminină nu va putea transmite efectiv mesajul publicului fără a călca mai întâi pe niște degete.
Citește și: Cele mai bune momente de la Biroul , Listat
O repornire condusă de femei Biroul Nu pot supraviețui
Mockumentarul incomod din punct de vedere social și care provoacă înfiorare, care atinge culmile hilarității odioase și tulburătoare, nu este o ispravă ușoară, care poate fi manipulată în existență de orice alt artist de comedie. Sigur, Kristen Wigg ar putea da Steve Carrell o fugă pentru banii lui, dar întregul cheie al problemei constă în faptul că biroul este condus de o figură extrem de autoumflată, meschină, sexistă, asemănătoare unui boomer, care vrea să devină unchiul cool la petrecere, dar sfârșește prin a-i strecura pe toată lumea.
Citește și: Biroul – Cele mai groaznice 5 momente ale lui Michael
Cu ocazia unui reboot condus de femei, „Michelle” Scott nu își poate permite să fie misogină sau inadecvată sau sexistă dacă biroul în sine rezidă într-un spațiu dominat de femei. Două treimi din motivele pentru care această serie lucrările se datorează coexistenței binarelor de gen în spațiul de birouri. Caricaturile neîntrerupte și întâmplările pline de evenimente din jurul cartierului pot fi atribuite multor factori: farse, vânzări greșite, HR care trebuie să țină mereu „distracția” sub control (spre supărarea șefului) – dar prin toate acestea, manipularea lui Michael Scott a unei situații în modurile sale obișnuite, generoase, nepotrivite, dezordonate și copilărești, face spectacolul cu totul încântător.
Un birou pentru femei s-ar limita la punctele forte ale spectacolului
Se poate sta prin repornirea condusă de femei Ocean’s 8 pentru că – să recunoaștem – cui nu i-ar plăcea să le vadă pe Sandra Bullock, Cate Blanchett, Rihanna și Anne Hathaway într-un cadru împreună? Acel singur factor aproape învinge momentul dezastruos de împuternicire feminină care este descris printr-un spin-off prost executat al perfect bine făcut. Oceanului trilogie. Dar pentru a face la fel Biroul este de neiertat din motive prea imbecile pentru a le sublinia.
În primul rând, limitează punctele forte ale show-ului, care constă în esență în dezechilibrul de putere al șefului de sex masculin detestabil, care este prea umflat în înțelegerea influenței pe care o deține asupra angajaților săi. Dacă există necesitatea unei reporniri exclusiv feminine a unui sitcom inimitabil din punct de vedere cultural, atunci trebuie să examinăm și repercusiunile expunerii spectacolului la cererea erei moderne de a promova împuternicirea femeilor.
Unele întrebări vor fi apoi ridicate în mod inevitabil – cum vor proiecta ei șeful chinuitor de înjositor al unui spectacol care lucrează pentru a împuternici publicul? Cum vor scoate scriitorii glume care au făcut episoade ca „Ziua Diversității” și „Scott’s Tots” memorabile în amploarea lor de bufonerie nepotrivită, dacă o distribuție exclusiv feminină proiectează în esență un mod de gândire care este la egalitate cu conștientizarea socio-politică a vremii?
Dacă se începe să se ia în considerare toți factorii care sunt redundanți prin întoarcere Biroul într-un spectacol care cuprinde doar femei, inadecvarea care se târăște pielea și trăsăturile clasice încântate sunt aruncate pe fereastră și tot ce rămâne este un simplu sitcom cu vreo duzină de femei care lucrează zi de zi într-un birou disfuncțional.
